C10 - Factor comun
Definiție
Factor comun: Un factor comun este un număr, o literă sau o expresie care se găsește în fiecare termen al unei expresii algebrice. Scoaterea factorului comun înseamnă rescrierea expresiei astfel încât acest factor să fie înmulțit cu o paranteză ce conține termenii rămași.
Pentru a factoriza o expresie, verificăm mai întâi dacă există un factor comun – adică un număr sau o literă care se regăsește în fiecare termen al expresiei.
Reamintire:
Termenii unei expresii sunt separați prin semnele + sau –.
De exemplu, în expresia sunt doi termeni:
- primul:
- al doilea:
Distributivitatea simplă
Distributivitatea simplă permite dezvoltarea unei expresii în care un număr și/sau o literă este înmulțită cu o paranteză.
Exemplu – Dezvoltarea cu distributivitate simplă
Cum dezvoltăm expresia literară folosind distributivitatea simplă?
Metoda
Distribuirea înmulțirii
Într-o expresie literară, un număr lipit de o paranteză înseamnă că acel număr se înmulțește cu fiecare termen din paranteză.
De exemplu, este același lucru cu .
Nu este obligatoriu să scriem semnul de înmulțire între număr și paranteză – cele două scrieri sunt echivalente.
Pentru a dezvolta expresia, multiplicăm numărul cu fiecare termen din paranteză. Aceasta este distributivitatea simplă:
Cazuri de aplicare
Tehnica distributivității simple se folosește în același mod când avem:
-
o literă înmulțită cu o paranteză:
-
numere și litere înmulțite cu o paranteză:
-
două litere identice în înmulțire:
Exemplul 1
Factorizează:
Ne amintim că și .
În paranteză rămâne ce nu a fost scos ca factor comun.
Exemplul 2
Factorizează:
Nu există factor comun numeric, deoarece și nu sunt multipli unul al altuia.
Dar observăm că , deci putem scoate un x comun:
Exemplul 3
Factorizează:
Nu există factor comun numeric, dar observăm că expresia apare în ambele termene.
Exemplul 4
Factorizează:
Vedem imediat că 3 este factor comun.
Atenție: când factorul comun rămâne singur, trebuie să scriem în paranteză pentru termenul fără multiplicator.