C4 - Intervale și comparații în mulțimea nr. reale
Știm deja că mulțimile de numere pe care le-am studiat se includ una în alta:
Orice număr real, fie el natural, întreg, rațional sau irațional, se reprezintă printr-un punct pe axa numerelor. În această lecție vom învăța:
- cum comparăm două numere reale, inclusiv numere scrise cu radicali;
- ce proprietăți au inegalitățile și cum le folosim pentru a încadra o expresie;
- ce sunt intervalele de numere reale și cum le reprezentăm pe axă;
- cum efectuăm operații cu intervale: reuniunea, intersecția și diferența.
1. Compararea numerelor reale
1.1 Relația de ordine pe mulțimea numerelor reale
Fie și două numere reale. Spunem că este mai mic decât și scriem dacă diferența este un număr pozitiv:
Pe axa numerelor, numărul mai mic se află întotdeauna la stânga numărului mai mare.
În figura de mai jos am reprezentat câteva numere reale pe axă.
Citind numerele de la stânga la dreapta, le obținem în ordine crescătoare:
- Scriem (citim „ este mai mic sau egal cu ”) dacă sau . Analog, înseamnă sau .
- Pentru oricare două numere reale și are loc exact una dintre situațiile , sau . De aceea spunem că oricare două numere reale se pot compara.
- Orice număr negativ este mai mic decât , iar este mai mic decât orice număr pozitiv. Prin urmare, orice număr negativ este mai mic decât orice număr pozitiv.
1.2 Metode de comparare
- Numere scrise cu radicali. Pentru avem . De exemplu, , deoarece .
- Introducem factorul sub radical. Dacă , atunci . De exemplu, și .
- Comparăm pătratele. Pentru avem .
- Studiem semnul diferenței. Dacă , atunci , iar dacă , atunci .
- Numere negative. Dintre două numere negative, mai mare este cel care are modulul mai mic. De exemplu, . În general, .
- Încadrăm între întregi consecutivi. Pentru un număr natural avem .
Exemple rezolvate
Exemplul 1. Comparați numerele:
- a) și ;
- b) și ;
- c) și ;
- d) și .
Rezolvare.
- a) Introducem factorii sub radical: și . Cum , rezultă , deci .
- b) Avem și . Deoarece , numerele opuse sunt în relația inversă: , deci .
- c) Ambele numere sunt pozitive, deci putem compara pătratele lor: și . Comparăm cu , adică cu , adică cu . Cum , obținem .
- d) , iar . Primele două zecimale coincid, iar a treia zecimală este , respectiv . Deci .
Putem compara pătratele în locul numerelor numai dacă numerele sunt nenegative. De exemplu, , dar .
Exemplul 2. Ordonați crescător numerele: ; ; ; ; ; .
Rezolvare. Numerele negative sunt mai mici decât cele pozitive, deci le tratăm separat.
Numerele negative sunt și . Avem și , deci , de unde .
Numerele pozitive le scriem sub formă de radical: , , și . Cum , obținem .
Așadar:
Exemplul 3. Încadrați între doi întregi consecutivi numerele: a) ; b) ; c) .
Rezolvare.
- a) , deci , adică .
- b) și , deci .
- c) , deci . Trecând la numerele opuse, sensul inegalităților se schimbă: .
Încadrările de acest fel ne dau aproximări ale numerelor iraționale. De exemplu, și . Numerele și sunt aproximările prin lipsă, cu o eroare mai mică de o sutime, ale lui , respectiv . Mai departe vom vedea că o astfel de încadrare se poate scrie și cu ajutorul unui interval.
2. Proprietățile inegalităților
Pentru orice numere reale , , și :
- Tranzitivitatea. Dacă și , atunci .
- Adunarea sau scăderea unui număr. Dacă , atunci și .
- Înmulțirea cu un număr pozitiv. Dacă și , atunci (sensul inegalității se păstrează).
- Înmulțirea cu un număr negativ. Dacă și , atunci (sensul inegalității se schimbă).
- Adunarea membru cu membru. Dacă și , atunci .
Proprietățile rămân adevărate și pentru inegalitățile nestricte ( și ). Pentru împărțire folosim aceleași reguli ca la înmulțire, deoarece a împărți la înseamnă a înmulți cu .
- Uităm să schimbăm sensul când înmulțim cu un număr negativ. De exemplu, ; înmulțind cu , obținem , nu .
- Scădem inegalitățile membru cu membru. Acest lucru nu este permis! De exemplu, și , dar este fals, deoarece .
Exemplul 4. Știind că , încadrați expresiile: a) ; b) .
Rezolvare.
a) Înmulțim cu (sensul se păstrează), apoi scădem :
b) Înmulțim cu (sensul se schimbă), apoi adunăm :
3. Intervale de numere reale
Să considerăm mulțimea tuturor numerelor reale cuprinse între și , care îl conține pe , dar nu îl conține pe :
Mulțimea are o infinitate de elemente, deci nu le putem enumera. De aceea folosim o scriere prescurtată, numită interval: .
3.1 Intervale mărginite
Fie și două numere reale, cu . Următoarele mulțimi se numesc intervale mărginite:
| Notația | Mulțimea | Denumirea |
|---|---|---|
| interval închis | ||
| interval deschis | ||
| interval închis la stânga și deschis la dreapta | ||
| interval deschis la stânga și închis la dreapta |
Numerele și se numesc capetele (sau extremitățile) intervalului: este capătul din stânga, iar este capătul din dreapta.
Reprezentarea pe axă. Un interval se reprezintă pe axa numerelor printr-un segment colorat. La fiecare capăt desenăm o paranteză pătrată dacă numărul aparține intervalului și o paranteză rotundă dacă numărul nu aparține intervalului.
- Paranteza pătrată arată că numărul de la capăt este inclus în interval, iar paranteza rotundă arată că este exclus.
- În unele manuale, capetele se marchează cu puncte: un punct plin (●) pentru capăt inclus și un punct gol (○) pentru capăt exclus.
- Orice interval mărginit are o infinitate de elemente. De exemplu, mijlocul aparține intervalului, apoi mijlocul dintre și acest număr, și tot așa, la nesfârșit.
- Numărul se numește lungimea intervalului. De exemplu, intervalul are lungimea .
Când un capăt este număr zecimal, separăm capetele prin punct și virgulă, ca să nu confundăm virgula zecimală cu virgula dintre capete. De exemplu, scriem și .
3.2 Intervale nemărginite
Mulțimea numerelor reale mai mari sau egale cu nu are un „capăt din dreapta”: oricât de mare ar fi un număr, există numere și mai mari. Pentru a descrie astfel de mulțimi folosim simbolurile (citim „plus infinit”) și (citim „minus infinit”).
Fie un număr real. Următoarele mulțimi se numesc intervale nemărginite:
| Notația | Mulțimea | Pe axă |
|---|---|---|
| de la , inclusiv, spre dreapta | ||
| de la , exclusiv, spre dreapta | ||
| de la , inclusiv, spre stânga | ||
| de la , exclusiv, spre stânga | ||
| toată axa |
Simbolurile și nu sunt numere, deci nu pot aparține unui interval. De aceea, lângă și punem întotdeauna paranteză rotundă: scriem , niciodată .
- este mulțimea numerelor reale nenegative;
- este mulțimea numerelor reale nepozitive;
- este mulțimea numerelor reale strict pozitive;
- este mulțimea numerelor reale strict negative;
- este mulțimea numerelor reale nenule.
3.3 Apartenența unui număr la un interval
Ca să aflăm dacă un număr aparține unui interval, scriem apartenența ca pe o încadrare și verificăm fiecare inegalitate. De exemplu:
Exemplul 5. Stabiliți valoarea de adevăr a propozițiilor:
- a) ;
- b) ;
- c) ;
- d) .
Rezolvare.
- a) , deci . Propoziția este adevărată.
- b) și , deci . Propoziția este adevărată.
- c) Capătul este exclus (paranteză rotundă), deci . Propoziția este falsă.
- d) , deci . Propoziția este adevărată.
Exemplul 6. Determinați numerele întregi din intervalul .
Rezolvare. Încadrăm capetele intervalului între întregi consecutivi:
- , deci și ;
- și , deci .
Aproximativ, . Reprezentăm intervalul pe axă:
Numerele întregi din sunt , , , , și , deci intervalul conține 6 numere întregi.
3.4 Scrierea unor mulțimi sub formă de interval
Exemplul 7. Scrieți sub formă de interval mulțimile:
- a) ;
- b) ;
- c) .
Rezolvare.
a) Scădem din fiecare membru, apoi împărțim la :
deci .
b) Modulul reprezintă distanța de la punctul la originea axei. Numerele aflate la distanță cel mult de origine sunt cele cuprinse între și , deci și .
c) , deci . Altfel spus, conține numerele aflate la distanță mai mică decât de numărul .
Pentru orice număr :
- , adică ;
- , adică ;
- sau , adică .
4. Operații cu intervale
Intervalele sunt mulțimi, deci putem efectua cu ele operațiile pe care le cunoaștem de la mulțimi.
- Reuniunea este mulțimea elementelor care aparțin cel puțin uneia dintre mulțimile și .
- Intersecția este mulțimea elementelor care aparțin ambelor mulțimi.
- Diferența este mulțimea elementelor care aparțin lui , dar nu aparțin lui .
- Reprezentăm intervalele unul sub altul, pe aceeași axă (cu aceeași unitate de măsură).
- Ducem linii punctate verticale prin toate capetele.
- Citim rezultatul pe fiecare porțiune a axei.
- Pentru fiecare capăt al rezultatului verificăm separat dacă aparține sau nu mulțimii: paranteză pătrată sau rotundă.
Exemplul 8. Fie intervalele și . Determinați , , și .
Rezolvare. Reprezentăm intervalele pe axă și citim rezultatele:
- . Numărul nu aparține lui , iar nu aparține lui , deci ambele capete sunt excluse.
- . Avem și , deci ambele capete sunt incluse.
- . Numărul aparține lui și nu aparține lui , deci rămâne în diferență.
- . Numărul aparține lui și nu aparține lui , deci rămâne în diferență.
La diferența a două intervale, un capăt exclus din poate deveni capăt inclus în , dacă aparține lui . Verificați de fiecare dată fiecare capăt în parte!
Exemplul 9. Fie intervalele și . Determinați și .
Rezolvare. Intervalele au un singur număr comun, numărul , care aparține ambelor intervale. Deci și .
Intersecția a două intervale poate avea un singur element sau poate fi chiar mulțimea vidă. De exemplu, , deoarece .
Exemplul 10. Fie intervalele și . Determinați și .
Rezolvare. Intervalele nu au niciun element comun, deci . Reuniunea lor este formată din două „bucăți” separate: .
Reuniunea a două intervale nu este întotdeauna un interval. În exemplul de mai sus, : din axă „lipsește” bucata .